Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

Despre suflet

Exista biserici mai liberale, exista chiar si culte religioase in al caror crez harul apare ca pastila lui Dumnezeu, antidotul impotriva pacatului. Cum este administrat din ipoteza rezulta ca pacatul nu mai are nici o forta reala in lupta impotriva binelui. De aici, fel si fel de comportamente ciudate, liberale, nedemne, forme de extremism care au dus la o oarecare decadere a Bisericii si statutului de crestin veridic.

Ca un recul al acestor manifestari liberale au aparut Biserici care s-au axat in general pe act, fapta, eveniment, rit. Drept urmare, pacatele – bagadelizate de cealalta grupare – au avut si au un rol foarte important in continentul administrativ al acestor comunitati crestine. Desi intotdeauna protestantii au predicat egalitatea pacatelor niciodata nu au reactionat ca atare.

S-a evitat mereu discutia despre minte. S-a omis intotdeauna dialogul cu sufletul celuilalt. La radacina oricarui act social sta un proces psihologic. Si nu s-a interesat nimeni de el. Oamenii eludeaza acest aspect din nestiinta sau pentru ca este mai usor sa condamni decat sa oferi pomada?

Doar un nebun s-ar boteza, ar manifesta public crezul sau ar frecventa Biserica 20-30 de ani, ar participa la acte ecumenice fara a CREDE cu adevarat in Hristos. Si totusi, cade. Cine ii sta in ajutor? Ce a provovat acea cadere? Exista, pesemne, mii de explicatiuni si doar una singura ar fi plauzibila pentru cler: nu a vegheat. Da. Este un raspuns simplist pentru un om complicat. Caci omul este creatia lui Dumnezeu, un Maestru care ne-a dat proprietati unice, irepetabile, irefutabile si semi-divine. Omul proceseaza date, este tributar sentimentului, se incrunta cand se loveste, zambeste cand este mangaiat.

Lipseste deci, dialogul cu mintea celui de langa tine. Daca nu am sti ca ridichile traiesc in pamant poate ca nu le-am spala asa de bine. La fel este si cu psihicul omului. Se evita constant cunoasterea celui apropiat.

In statul vazut de Platon in care conduce dreptatea (oiekeiopragia), pe langa cei care se ocupau cu armata, cu mestesugurile etc, exista o categorie speciala care avea in vedere sufletul poporului. Cu siguranta nu terminasera Psihologie la Stat si nici nu aveau master la Oxford insa aveau in vedere radacina reactiilor omului in cetate.

Or, de asta ducem lipsa in Biserica actuala. Putine sunt comunitatile religioase unde exista mentori pentru grupuri de adolescenti carora li se explica ce inseamna act sexual, discoteca, fumat, alcool. Multe sunt Bisericile unde copii la 14-15 ani rad fara noima si se inghioldesc pe scaune cand au descoperit cine e Onan. O regula, un proces, un fenomen trebuie explicat cu claritate celui care care doar ce a iesit de sub robia ghiozdanului cu ochi de pisica.

Mersul pe Calea lui Dumnezeu este de fapt o incercare de recapatare a puritatii ontologice oferite lui Adam si Eva. Acest drum nu se capata doar prin citit Biblia si mers la Biserica. Ar fi fost simplu. Seamana oare viata de credinta cu un joc de Poker in care poti miza toate jetoanele in ultima “mana”? Este oare corect ca un pacat care te-a despartit de Dumnezeu si de oameni sa iti dea eticheta definitiva? Este cineva interesat de cauzele pacatului?

Dumnezeu nu poate fi conceput in alta maniera decat existand. La fel si omul nu poate fi inteles decat prin lipsa unei vieti perfect constante. Nu exista nimeni fara pacat insa exista multi cu pacat si neintelesi. Problema filosofica a Evului Mediu a fost raportul dintre ratiune si credinta. Aceste doua concepte au avut sustinatori importanti insa nici acum nu se poate “calcula” interferenta lor. Petru la mormant a intrat prin credinta iar pe Ioan (cel care ajunsese primul) l-a oprit ratiunea. Nu avea Petru ratiune? A avut, insa a crezut ca sa poata intelege. (acest exemplu l-am auzit, sub o alta forma, intr-o prelegere a unui profesor in filosofie). Nu putem spune ca Ioan a pacatuit. Sau putem? Important este ca i s-a inteles tentatia ratiunii in momentul dat.

Anumite ratiuni, de cele mai multe ori gresite, ne despart de Dumnezeu. Legatura dintre om si Creator nu poate fi inteleasa de catre nimeni in afara celor doi subiecti. Acest aspect ar trebui sa puna pe ganduri pentru cei de langa pacatos care trag concluzii pripite. Amanuntele, deci, relatiei cu Sacrul ca si detaliile infaptuirii unui pacat pot fi aflate doar prin comunicarea cu subiectul in cauza.

Prin intelegerea vietii bilogice a unei persoane contribuim la trecerea testului de catre respectiva persoana pentru o viata nebiologica. Rezemand un om pe calea catre vesnicie batatorim propriul drum catre cer. Viata catre cer inseamna ISTORIE. Este un proces si nu este un dat. Siguranta vietii vesnice genereaza un proces pe care il parcurgem dupa o singura regula: dragostea.

Faptul ca omul nu este constant tot istoria ne-o dovedeste de la arhetipul Adam pana in zilele noastre. Aici intervine ajutorul divin prin om. Cei care judeca fapte fara sa le inteleaga stimulii sunt adeptii unei teologii superficiale, incoerente. Dumnezeu ajuta oamenii prin oameni. Ne asteptam toti sa fim ingropati de Dumnezeu ca si Moise? Avem pretentii de circulat cu care de foc prin metropole ca si Ilie? Ne asteptam cand mergem cu barca la pescuit sa mai dam o tura si prin stomacul vreunei balene ca si Iona? La fel este si cu judecata pacatosului. Dumnezeu schimba oamenii prin predici, vise, exemple de viata ale… oamenilor!

Tendinta majoritatii este sa se relationeze empiric oricarei manifestari gresite a aproapelui. Intrebarea mea este: Daca Dumnezeu a reusit fara razboi sa relationeze o lume a stapanilor pagani cu o comunitate a sclavilor crestini oare noi nu putem avea capacitatea de intelege un pacatos fara sa-l zdrobim sub talpa?

Pacatul este, deci, o incalcare a unei reguli divine. Si daca Dumnezeu apare in aceasta ecuatie de viata cum putem “rezolva” atat de omeneste eroarea? Marxismul a reusit, printr-un sistem asa de minutios si de bine pus la punct, sa limiteze viziunea omului despre sine. Astfel, omul a inceput sa nu isi mai puna intrebari despre el ci sa actioneze ca un robot caruia i se dicteaza doar de stomac toata viata sa sociala. Drept urmare, niciodata, cand vom fi privit o persoana la suprafata nu ne va satisface in totalitate. Intotdeauna exista un defect. Asta pentru ca viziunea divina lipseste. Dumnezeu insusi vede in mod absolut toate defectele, greselile, apucaturile ciudate pe care le detinem ontologic sau nu. Doar ca El ne iubeste!

Unica cerinta venita de sus este viziunea dragostei asupra vietii si implicit a celor care ne inconjoara. Cand privim asa nu putem fi superficiali in estimare. Nu avem putinta erorii.

Un ganditor spunea: “Dragostea este abilitatea de a merge prin conflicte impreuna”. Inchei cu gandul ca fara empatie nu exista dragoste de aproape si ca pacatul celui de langa tine poate fi oricand al tau.

Daca Dumnezeu stie gandurile noastre si totusi ne iubeste cine sunt eu sa nu te iubesc desi niciodata nu stiu cand ma urasti?

 

Dan Spaniard

May 26, 2007 - Posted by | biserica, eseuri, Psihologia Religiei

3 Comments »

  1. Mi-a fost dat harul, mi s-a acordat cinstea, mi s-a rezervat bucuria de fi trimisul lui Dumnezeu, ca sa-mi aplec urechea spre inima fratilor mei, sa le intind mina, sa le mingai fruntea ostenita…
    Iar eu…am avut totdeauna timp din belsug sa comentez, sa critic(mda,…constructiv!)sa judec si… sa lovesc.
    Mi-a ramas extrem de putin timp sa ascult, sa inteleg, sa mingai, sa ajut, sa iubesc.
    Cit har risipit! Cita bucurie pierduta!
    Drumul meu spre cer e mult prea putin batatorit!

    Multumesc pentru atentionare,
    Dana

    Comment by Dana | May 28, 2007 | Reply

  2. Dana,
    De fiecare data, vorbele tale m-au ajutat. Este mai mare bucurie pentru un om decat aceea de a sti ca exista macar unul caruia sa ii pese de el?
    Tu ai fost mereu aceea care s-a aplecat cu umilinta, cu dragoste asupra celor scrise de mine.
    Ai invatat insa ca nu tot ce se scrie poate fi editat. Unele randuri ascund vieti….Si asupra vietii doar Dumnezeu are putinta…
    Dan

    Comment by Dan Spaniard | May 28, 2007 | Reply

  3. cred ca Dumnezeu ofera daruri. Nimic nu este meritat, totul e dar. de cate ori ati tinut pe alesul / aleasa inimii in brate si ati crezut ca asa e normal si firesc… dar e totul o mare minune, minunea de a sta in acelasi timp in acelasi loc, cu persoana pe care o iubiti atat de mult, atunci cand pamantul e atat de mare si oameni atat de multi…
    e o minune iubirea iar Dumnezeu este atat de bun…
    Cred in schimbare. Cred ca omul se poate schimba, chiar si intr-un tarziu, in bine. si cred ca niciodata nu e prea tarziu. Cred ca omul este capabil, atunci cand e umplut de Dumnezeu, sa ierte tot si sa o ia de la capat pe acelasi drum, scuturandu-se de murdaria din cadere. Asta e adevarata iubire: SA IEI UN LUCRU VECHI SI MURDARIT SI SA-L ALBESTI, cu speranta, incredere, credinta, lumina, iubire, dor, eforturi si multa rabdare.
    Ce a inceput Dumnezeu va termina. Indiferent cat de jos a cazut omul, nu va fi lasat acolo. Nu poti cadea mai jos de bratele Sale iubitoare. Si minunea este cum lucrurile murdare se curatesc, e o minune mult mai mare decat sa reincepi ceva nou si sa lasi in urma murdaria impreuna cu ce a produs-o…
    cred in revenirea aproapelui, cred in pocainta talharului de pe cruce, cred in aceasta mare minune si cred ca aceasta contine dumnezeire: iubire, iertare, incredere, speranta, credinta.
    imi plac marturisirile de credinta si imi place sa vad cum omul isi reprimeste cu drag aproapele care a gresit, desi cel din urma nu merita asta. dar aici nu e vorba de merite, ci de daruri. Si darurile cele mai frumoase sunt cele pe care nu le meriti…

    Comment by simona | July 17, 2007 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: