Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

Impotriva sincretismului

Isaia 40:25 “Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el ?” zice Cel Sfânt.

Isaia 44:6 “Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu”

Un nou curent bantuie printre noi, crestinii. Apucam cu nesat informatie din carti, televiziune, ziare, amestecam cu inocenta aparenta si ne construim cea mai lejera doctrina personala. Sincretismul.Din timpul Renasterii cand s-a inteles ca Omul este capabil de a sterge scuipatul de pe propriul obraz cu zambet pe fata doar prin forte proprii, cand Maria mama lui Isus a putut fi admirata si in Europa ca intr-o agora greceasca in forma empirica dupa ce mana iscusita a lui Michellangelo a faurit-o, cand nimeni nu voia sa se asemene cu Iuda din Cina cea de taina a lui Leonardo da Vinci, cand Papa era in apogeul lurcrarii sale emitand indulgente pentru iertarea pacatelor enoriasilor, pana in zilele noastre cand tot ceea ce inseamna act politic, social se produce doar pentru o crestere a bunastarii a Majestatii sale Omul.

Este clar ca Biserica nu poate face fata acestei miscari. Putine sunt comunitatile crestine care fac diferenta intre umanism si crestinism. O coagulare de idei ar insemna o filosofie cu doi dumnezei chestiune ce intra in contradictoriu cu crestinismul monoteist. Fara sa ne dam seama, suntem pe cale de a crea un curent de apostasis a invataturilor Bisericii primare si de imbinare a lor cu ceea ce ni se pare potrivit pentru a ne situa in centrul activitatilor cotidiene. Spun ca umanismul este cel mai periculos curent care poate afecta crestinismul pentru ca fenomenologia sa ne centreaza in Univers si consecinta acestui fapt aduce placere. Pe cand placerea este cel mai greu de inlaturat. Continue reading

Advertisements

February 27, 2007 Posted by | baptist, biserica, Blogroll, eseuri, ortodox, protestant, Psihologia Religiei, Uncategorized | Leave a comment

Despre chin si dragoste

Chinul in sine este un fenomen tacit al imposibilitatii de a te manifesta fizic, brutal poate, elementar. Ontologic avem un ritm social care ne indeamna de a rabufni, de a scoate ceea ce intr-un moment dat ne distruge calmul, fericirea, buna randuiala a vietii.

S-ar putea sa fiu acuzat de un mesaj cu tenta freudiana dar va asigur ca nu este asa. Ma intriga intr-un fel aproape cronic formalismul si comportamentul acesta monocrom al meu, al tau, al lor. Fara sa ne dam seama, suntem arhitectii unui astfel de sistem care ne aduce prejudicii atat ca segmenti ai societatii cat si ca pretendenti la cetatenia cereasca.

Insuficienta cu care ne raportam la comunitatea din care facem parte am reusit sa o ridicam la rang de stiinta. Dar aceasta insuficienta produce un chin. Un chin care nu ar exista in cazul unei relatii directe cu Dumnezeu. Nu reprezinta un chin, o suferinta faptul ca daruiesc din ceea ce am celui neajutorat. Este doar aroma lasata in urma de catre prietenul meu Isus. Este fermecator crestinismul prin puterea unica de a schimba o datorie intr-un act firesc.

Hegel scria “Viaţa lui Dumnezeu şi cunoaşterea divină pot fi deci într-adevăr exprimate ca un joc al dragostei cu ea însăşi.” Dragostea nu isi castiga existenta reala decat prin infaptuirea sa. Deci ea fiinteaza doar asa. Restul e iluzie. Termenul final al dragostei este dragostea traita. Restul e hazard.

In noi exista chinul pentru ca dragostea fiinteaza pentru noi. Am reusit sa schimbam intelegerea originara a acestui sentiment divin si am capatat suferinta. Dragostea a fost pecetluita cu ceara rosie in momentul suflului divin peste om ca acesta sa existe armonios social. A fost lasata prin testament cu proprietatea de a fi imuabila. Si totusi ne-am incapatanat sa-i schimbam locul. De aici, chinul. Continue reading

February 23, 2007 Posted by | Psihologia Religiei, Uncategorized | 3 Comments

Autosugestia Crestina

Da. Sunt impotriva autosugestiei. Pentru ca este o pomada temporara care isi pierde efectul intr-un timp dat dupa care revenim la situatia initiala. Dupa cum nu poti crede veridic in Dumnezeu prin acest procedeu de asemenea nu poti trai ca si crestin mintindu-te incontinuu ca asa trebuie sa faci, deci vei face.

Augustin spune asa de romantic intr-una dintre scrierile sale: “Adam s-a indragostit de Eva nu pentru ca era frumoasa ci pentru ca iubirea lui a facut-o frumoasa”. Marele ganditor prefigura dilema actuala a mesajului social oferit de Biserica: Autosugestie sau Exercitiu Sfant?

De ce zambim cand ni se vorbeste urat? De ce plangem cu cei ce plang? De ce mergem duminica la Biserica?
Reprezinta totul o consecinta a unei relatii reale cu Dumnezeu sau am reusit sa punem la punct atat de bine un sistem psiho-social care sa functioneze ca un ceas elvetian?

Societatea, in simplitatea ei si in dorinta tampa de a experimenta lucruri noi cu toate ca majoritatea duc la “fracaso” reuseste totusi sa-si mentina eul social la un nivel de plutire pe care noi il numim normalitate. Dumnezeu vrea sa fim oameni normali?Am convingerea ca ca segregarea finala se va face si dupa acest criteriu. Am invatat a fi crestini sau am fost pur si simplu crestini?

Una dintre cele mai tulburatoare drame ale societatii moderne este fobia fata de dragoste. Frica esecului ne macina mintile in asa fel incat acestea devin pervertite si nu mai pot raspunde coerent in fata stimulului social. Paradoxul apare din faptul ca totul are fatada normalului. Ne este frica sa iubim pentru ca ne este frica sa fim inselati. Avem teama in a oferi dragoste nu pentru ca maine putem capata ura ci din cauza faptului ca nu o avem.

Rezidenta luciditatii in noi ar trebui sa aibe ca rezultat recunoasterea nimicniciei noastre si nici pe departe o lectie de “amor” invatatala Sunday School sau in decursul anilor petrecuti intr-o biserica. Continue reading

February 16, 2007 Posted by | Psihologia Religiei, Uncategorized | Leave a comment

Despre Procese Sociale si Biserica

M-am gandit de mai multa vreme sa dezbatem impreuna acest subiect. Este deosebit de important statutul nostru de persoana in mijlocul unei mase sociale pe nume… Biserica.Rasfoiesc un referat al unui autor necunoscut care analizeaza “Psihologia Multimilor” a lui Gustave Le Bon. Ca si autorul cartii incearca o explicatie a comportamentului colectiv in functie de experienta, studii, referate etc.

Sa aruncam o privire asupra comunitatii numita Biserica. Formata din copii, tinerii, persoane in varsta, Biserica reprezinta o masa de oameni care se aduna intr-un loc bine stabilit pentru a-L slavi pe Dumnezeu, a-si spune pasurile, a asculta predici. In spatele acestor procese simple la prima vedere se regaseste dorinta oricarui membru sanatos de a creste din punct de vedere spiritual, de a ajunge la un stadiu inalt de cunoastere a divinitatii. Cate dintre aceste procese sunt REALE, cate sunt INDUSE si cate sunt FALSE? Este o intrebare dificila si raspunsul pe masura ei. Voi incerca sa relatez cateva idei care emerg din din reprezentarea fizica a Bisericii in societate.Premisa este aceea ca numai Dumnezeu stie cat de real ne pocaim, incercam sa ne apropiem de El si cat de veridice sunt actele noastre de crestin. Noi, ca si componenti ai grupului nu facem decat sa interactionam cu ceea ce ni se ofera. Stimulii sunt actinunile celorlati din Biserica care se resfrang (daca vreti) asupra noastra ori de cate ori suntem subiecti.Gustave Le Bon considera ca intr-o comunitate dispare personalitatea constienta si se formeaza asa zisul “suflet colectiv”. Astfel, membrii comunitatii respective se supun Legii unitatii mentale a multimilor, care spune ca toti indivizii din grup au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze exclusiv dupa normele grupului respectiv. Este Biserica asa? Daca DA este oare bine? Doreste oare Creatorul tau aceasta contagiune cand el a dispus oamenii intr-o maniera asa de eterogena? Ar vrea Dumnezeu sa dam dovada de “spirit de turma” doar pentru ca “turma” se numeste Biserica? Continue reading

February 16, 2007 Posted by | biserica, Psihologia Religiei, Uncategorized | 1 Comment

Multumesc ca sunteti aici

Prin Dumnezeu fiintam. El sustine Creatia. Restul e haos.

Comentati tot ce va place sau nu. Puteti face upload la eseuri, ganduri, nemultumiri aici sau pe

www.sincolores.com

 

February 16, 2007 Posted by | Blogroll | 4 Comments