Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

Blitzkrieg – Razboiul fulger impotriva mea

Prin pacat nu fac altceva decat sa bombardez cimitirul sufletului. Orice lucru gresit si ingropat prin har, credinta, iubire, intelegere divina este rasucit in mormantul sau prin repetarea pacatului. Este o practica inumana, dusa impotriva propriei fiinte si care surprinde pe insusi Dumnezeu.

Noica a fost intrebat odata la o cina care considera ca ar fi erorile pe care le-a facut in timpul vietii. Maestrul a raspuns : Am esuat in a imbratisa viata in cateva randuri. (parafrazare). Eu as spune ca m-am lasat imbratisat de prea multe ori de viata. Si aceste razboaie fulger le-am dus inconstient crezand ca de fapt am parte de amorul vietii. Nu am stiut ca de fiecare data pierdeam dreptul de a face parte din casta lui Dumnezeu, ca eram un paria.

Ca si o replica ca modernismului, am incercat sa scap de un jargon oficial al Bisericii. Fara sa imi dau seama am creat altul. De aceea postmodernismul nu are sanse de supravietuire in religie. Mania de a utiliza deconstructia in defavoarea principiilor fundamentale ale vietii in general, accentuarea chestiunii locale si lasarea in derizoriu a celei universale dau acestui curent un miros neplacut unei epoci unde omul vrea o reintalnire cu Dumnezeu.

Se afirma, deci, o liniste mincinoasa a omenirii. Catelul este in cusca lui, cina este in frigider, sotia la serviciu, trupele ONU mentin pacea in lume, Biserica are parte de locasuri luminoase si chiar Dumnezeu pare nemiscat in Universul Sau.

Or, dragostea este framantata de mainile lui Dumnezeu cu pasiune si daca ar exista in mod real intre noi ar face lumea un pic mai nelinistita, mai cu freamat, cu zgomot… Continue reading

Advertisements

June 9, 2007 Posted by | Psihologia Religiei, Uncategorized | 8 Comments