Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

In vizita la Dumnezeu

Se vorbeste prin Geneza despre o scara spre Cer pe care urcau si coborau ingerii. O ascensiune incercata de catre credincios zilnic prin rugaciune, meditatie, vorba cu Dumnezeu. Cum nu am atribute divine nu as putea sa va spun daca este inghesuiala pe aceasta scara, daca omul impinge ingerul ca sa ajunga cat mai repede sus, sa ajunga in vizita la Dumnezeu. Ma rezum, deci, la o privire scurta aruncata peste dorinta omului de a pasi in Paradis.

Starea deplorabila in care se gaseste astazi Biserica moderna se datoreaza si urmatorului fapt. Contradictoriu cu parerea aproape unanima cum ca omul este legat mai mult de cele pamantesti decat de cele ceresti afirm ca mie mi se pare cu totul invers si asta… din nefericire. Crestinul inca nu a inteles ca in Cer se ajunge prin a iubi pe cel de langa tine. Cel de langa tine care este… pamantesc la fel ca si tine. Dimpotriva, a aparut ILUZIA vizitei la Dumnezeu in care nu mai apar elementele terestre ci doar tu si El. Dar nu poti exista decat tu si El. Tu existi prin cei de langa tine. Si relatia ta cu cei de langa tine iti confera un anumit statut cand ajungi de vorba cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul ajunge sus fara sa isi ia si trupul cu el. Se “uneste” in “duh”, “spirit”, etc uitand sa isi prezinte propria fiinta inainte lui Dumnezeu.

Este oare REALA aceasta intalnire atata timp cat ai uitat o parte din tine? Dragostea nu o poti arata doar in rugaciune ci mai ales in viata pamanteasca. Toti am dori, daca am putea, sa petrecem tot timpul sus, acolo cu Dumnezeu, sa uitam de problemele pamantesti, serviciu, taxe. Dar exercitiul acesta al convietuirii pe Terra este necesar matematic pentru intalnirea finala cu el. Trebuie sa fim aici la fel cum incercam sa ne prezentam in vizita pe care o facem lui Dumnezeu. Putem medita ca in fata unui munte. Este optional sa-l urc dar odata ajuns sus este obligatoriu sa-l cobor.

Astfel, vizita la Dumnezeu nu mai este un proces natural, nu mai are o evolutie fireasca si nu se mai desfasoara in conditiile necesare unei comunicari. Totul seamana cu tresarirea unui pasager de metrou caruia i s-a parut ca zareste prin ferestrele vagonului, intr-o statie, un prieten din copilarie.

Se spune ca Enoh a umblat cu Dumnezeu. Oricat de mult am vrea sa spiritualizam explicatiunea acestei fraze nu putem ocoli o anumita intelegere fizica a fenomenului in sine. Enoh se prezenta in fata lui Dumnezeu! In Geneza 4:16 este scris: „Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.” S-a miscat fizic din locul in care vorbea cu Dumnezeu.

Scriu toate acestea pentru ca observ atat in viata mea cat si a celorlalti o oarecare dezorientare pe drumul cautarii lui Dumnezeu. De prea multe ori credem ca suntem la El in vizita si de fapt ne mentalizam sa credem asta. Daca este un Dumnezeu viu, adevarat care NU se gaseste in afara creatiei sale ci dimpotriva se implica, ofera, cearta, imparte dreptate etc. atunci ne vrea in forma completa la intalnirea cu El. El ne-a creat asa.

Or, trist este de observat ca ne erijam continuu in judecatori, apologeti ai unor idei, concepte pe care doar le teoretizam fara ca acestea sa ne stapaneasca TRUPUL.

Exista oameni care se „intalnesc” zilnic cu Dumnezeu in rugaciuni iluzorii (este destul de puternic adjectivul dar mi-l asum) in conditiile in care daca ar fi colegi de serviciu cu acest Dumnezeu (dintr-o data materializat) cu siguranta ca i-ar enerva cu dreptatea Sa excesiva, cu faptul ca n-ar intarzia niciodata la munca si ca ar fi favoritul sefului. Daca ne-am duce IN TRUP sa vorbim cu Dumnezeu, daca l-am vizita in sistem complet atunci atlfel ar suna discursul catre El. Si invers!

Faptul ca nu constientizam ubicuitatea lui Dumnezeu se demonstreaza in actele noastre sociale. Putem scuipa cu nonsalanta peste scrisul unui oarecare pe un blog dupa care ne rugam pentru el ca sa se pocaiasca. Ba mai penibil, sfarsim dizertatia cu un “Cu dragostea lui Isus te salut din… Toronto sau Gaiesti”. Aceasta puerilitate a intelegerii teologiei iertarii de care tot acuzam Biserica Ortodocsa este mult mai prezenta in randurile protestantilor prin astfel de acte. Exista o oarecare usurinta in a vedea pacatul tocmai din cauza iluzoriei intalniri pe care credem ca o avem cu Dumnezeu.

A disparut suferinta pentru pacat, macinarea pentru indurerarea celuilalt, mustrarile de constiinta. Am capatat, insa, o vedere difuza asupra raului. Se aseamana asa de bine cu… binele.

Cu tristetea ca nu pot stapani aceste pacate in viata mea si ca privind la voi si apoi spre Cer gust o aporie din care nu pot iesi cu un rezultat corect, inchei aceste randuri.

 

Dan Spaniard

January 18, 2008 - Posted by | Psihologia Religiei, religie, Viata religioasa

17 Comments »

  1. Mai intai, bun revenit.
    Asteptam sa mai recidivezi cu astfel de ganduri!

    Apoi, cred ca remarci foarte bine problema.Pe langa aceasta explicatie pe care tu ai dat-o , individualismul spiritual spiritualizat🙂 , as mai adauga-o si pe a doua: egoismul marcant al nostru , al fiecaruia in parte.

    Comment by aurelmateescu | January 19, 2008 | Reply

  2. evrei 5

    12 În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
    13 Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
    14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

    cel care nu l-a gasit pe dzeu tot il cauta.
    cel care nu este multumit inca de ce a gasit mai cauta.
    oare pe cine-a gasit, sa fie dzeu de tot mai cauta? n-as prea crede.
    dar cel care intr-adevar l-a gasit pe dzeu cauta sa creasca spiritual, in folosul lui si a celorlalti.
    nu te mai poticni in “dragostea” dintre “frati”. ei spun ca-l cunosc pe dzeu, cunosc evanghelia lui cristos, si asa si este, doar ca nu implinesc. deci nu mai este nimic de facut pt ei decat sa te rogi.
    toti iubesc. chiar si acei “frati”. dar se iubesc numai intre ei si interesat.
    concentreaza-te asupra celor care nu-l cunosc inca pe cristos. in fond aceasta si este datoria noastra. nu este mod mai minunat si mai maret de-ati arata dragostea fata de cineva decat spunandu-i despre cristos.
    ne cam place noua pocaitilor sa ne inchinem in cercul nostru evanghelic si uitam de cei “de=afara”…

    ieri am primit un filmulet care pe mine cel putin m-am pus pe ganduri: http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=1b5bd6e3e034d00b4f73 – o scrisoare din iad

    cui ei ce facem? pe ei cine sa-i iubeasca daca noua ne place sa-i iubim doar pe-ai “nostrii”?

    multa pace!

    Comment by morasne | January 20, 2008 | Reply

  3. pt Morasne : am uitat citatul exact si acum nu-l caut . Cine spune ca cunoaste dar nu are DRAGOSTE ( de la si a Domnului ) de frati nu cunoaste cum trebuie sa cunoasca .

    Comment by Un scarbit | January 20, 2008 | Reply

  4. cunosc dar nu implinesc.

    matei 7

    21 Nu orişicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
    22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
    23 Atunci le voi spune curat: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

    de esti scarbit?

    Comment by morasne | January 20, 2008 | Reply

  5. pt. Morasne :
    este doar o porecla pe care acum nu o mai schimb
    imi place si primul si al doilea citat care l-ai dat . Cu toate ca nu stiu si nu am citit Biblia in intregime acele 2 care le-ai dat le-am retinut si-mi sunt printre favorite .

    Da , trebuie vazute toate roadele unui om si numai dupa aceea sa tragem concluziile .

    Comment by Un scarbit | January 20, 2008 | Reply

  6. buna seara (pt ca acum vad ca s-a facut de aproape 10 seara..) am ajuns la blogul tau, din aproape in aproape, din blog in blog, dar aici am ramas mai mult timp…apoi l-am cautat, special, pentru ca mi-a placut ce am gasit aici…dragoste. intelegere. liniste.
    recunosc ca nu stiam cine este Iosif Ton. acum, din scrierile tale, incerc sa imi fac o parere, sa am iluzia unor vagi cunostinte despre el. (nu te superi daca am copiat si eu, pe blogul meu, fragmente din textul tau, punand si un link catre aceasta pagina…)

    pt a ma referi la relatia noastra, a oamenilor, cu Dumnezeu, parerea mea (!) este ca ne complicam singuri, cand ar fi atat de simplu si firesc sa ne respectam unul pe altul, ca Oameni.
    nu sa ne iubim, pentru ca iubirea consuma, arde, cere mai mult si nu poti, cu atat de multa durere in jur si neputinta sa ii iubesti pe toti cei pe care ii vezi, ii cunoasti, ii intalnesti. ar trebui sa fii intr-adevar Dumnezeu. dar ca un minim efort in incercarea noastra zilnica de a ne apropia de El, am putea incerca sa NU FACEM RAU. incepand cu a-i respecta pe cei din jur. prin incercarea de a-i intelege. si de a nu-i rani mai mult.
    e atat de greu sa aduci un zambet! si e atat de usor sa rupi o floare!
    si mai ales, sa nu asteptam recompense, multumiri sau atentii, ca am facut un bine. BINELE ar trebui sa fie normalul – linia zero de la care sa pornim sa construim, in sus, spre Dumnezeu…scara pe care sa urcam, noi, cate un pas, copiii nostri, alt pas…asta numai daca stabilim ca asta vrem sa facem.
    pentru ca s-ar putea sa descoperim, mirati, daca suntem intr-adevar cinstiti cu noi insine, ca, poate, nici nu vrem sa urcam spre lumina Sa, din lene, oboseala, plictis…

    cred ca s-a facut tarziu! multumesc pt textele pe care le mai am, inca de citi, aici.

    anca

    Comment by anca69 | February 25, 2008 | Reply

  7. Stimata prietena

    Multumesc intai pentru ca ai avut bunavointa de ramane o vreme si aici, la mine acasa. Fervorile mele interioare se vor afara din cand in cand si astfel le pun “pe hartie”. Te rog sa nu iei seama la multele greseli de ortografie care apar pentru ca niciodata nu imi recitesc textele.

    Mi-ai ramas insa datoare cu o informatie. Nu stiu care este pagina ta, blogul tau. Mi-ar placea sa il vizitez.

    Dan

    Comment by Dan Spaniard | February 25, 2008 | Reply

  8. scuze, cu modestie,cu voia Dv.: http://www.ancachiser.wordpress.com.

    Comment by anca69 | February 27, 2008 | Reply

  9. @ Anca69 . Cum se potrivesc oameni ca Nastase , Iliescu , Hrebe , Adrian Paunescu , Vacaroiu si multi altii cu crestinismul ?
    O Biserica CRESTINA sanatoasa excomunica astfel de oameni fara prea multe povesti si filosofi . Pentru ca faptele sunt evidente si roadele se vad . Iti recomand sa studiezi Biblia ( mai mult decat sa o citesti. Apropo sunt oameni care stiu pe de rost carti intregi din Biblie , dar nu le foloseste la nimic caci nu au inteles sau nu fac ce scrie acolo ) .

    Comment by Un scârbit | February 27, 2008 | Reply

  10. @Un scârbit

    Ati scris “O Biserica CRESTINA sanatoasa excomunica astfel de oameni fara prea multe povesti si filosofi .”

    Eu nu vreau sa fac parte din Biserica pe care d-voastra o descrieti.

    Dan

    Comment by Dan Spaniard | February 27, 2008 | Reply

  11. nu inteleg de ce poti fi suparat pe mine fara sa ma cunosti…
    ma intreb de legatura dintre persoanele pe care le enumeri si crestinism? cu siguranta nu ai citit Biblia, pentru ca ai fi gasit acolo si raspunsul.
    Da, am citit Biblia. si, da, ai dreptate, nu o stiu pe de rost. dar nu cred ca este un “necesar” – cred in dragostea fata de cei din jurul tau, in incercarea, cel putin, de a-i iubi. nu cred in principiu “crede si nu cerceta” impus de preotii vechimii pentru a-si motiva superioritatea… cred in ideile aduse, din nou, la lumina, de Iisus, dupa veacuri de uitare, cred in bunatate, in iluminare interioara, cred in Dumnezeul adormit din noi.
    Nu cred in pacatul “cunoasterii” ci in pacatul “necunoasterii”, al “uitarii”, al prostiei si ignorantei, al invidiei si rautatii…am uitat sa fim “Dumnezei”, am uitat sa iubim si sa fim buni…si da, asta e un Pacat! ca si cel al aruncarii cu pietre in altii, uitand sa ne privim, mai intai, pe noi insine…
    O biserica crestina, universala adica, nu excomunica, o biserica isi iubeste “supusii”, ii invata sa devina mai buni. e adevarat, ca nu toti putem face aceasta trecere. nu toti putem suporta adevarata “lumina”..dar putem incerca cel putin.
    Intrasigenta, dogma nu a facut niciodata bine. Nimic nu creste din ura si razbunare. Asa a aparut si Inchizitia!
    Si Hitler. si comunismul.Lupta cu spiritul liber nu a fost niciodata castigata de dogma.

    Comment by anca69 | February 27, 2008 | Reply

  12. De acord cu tine Anca.

    O zi buna sa ai

    Dan

    Comment by Dan Spaniard | February 27, 2008 | Reply

  13. @ anca 69 . Totul a pornit de la niste nume pe care le ai la Blogroll
    @ toti , ca sa stie . Trebuie facuta foarte bine si cu migala diferenta intre PRINCIPII si REGULI .
    Principiile Biblice nu sunt nici reguli omenesti , nici dogme , nici doctrine . Regulile si Dumnezeu si le mai schimba in functie de context , de locuri si timpuri . Dar PRINCIPIILE Divine ( Inima Lui Dumnezeu , Spiritul Legii ) nu se schimba niciodata . Niciodata in vecii vecilor .

    Ba mai mult tind sa cred ca asemenea oameni ( ca Ilici si Nastase . Mentiune : Bisericile Crestine adevarate boteaza oamenii la maturitate si foarte in cunostinta de cauza ) nu ar fi botezati niciodata intr-o Biserica Crestina care este calauzita de Fiul Lui Dumnezeu . Deci nu ar avea cum sa fie EXCOMUNICATI .

    Comment by Un scârbit | February 27, 2008 | Reply

  14. am puse la blogroll niste oameni ale caror idei le citesc intotdeauna cu interes. sunt oameni pe care ii respect si ii admir. pe care ii cunosc si langa care am avut si am de invatat. cred in egala masura ca am de invatat atat de la ei cat si de la Dan, gazda noastra de aici. pe care chiar daca nu il cunosc personal, prin intermediul celor scrise aici, m-a facut sa il admir si sa il respect.
    desigur, ca am si eu, dreptul, ca oricare altcineva, sa imi alege prietenii.
    desigur ca ii pot si critica pentru anumite pozitii sau decizii pe care EU nu le consider, cu informatiile si datele de care dispun, cele mai bune. dar asta nu inseamna ca pozitia mea, alta decat a lor,ar fi mai buna sau mai valoroasa. este numai, o alta parere.
    Vorbesti de inima lui Dumnezeu….dar o stii oare? o stie cineva? sunt numai ideile noastre omenesti referitoare la dorintele Lui…poti tu stabili aceasta dorinta? poti tu stii care este alegeerea Lui? “Niciodata in vecii vecilor” seamana a dogma…dogma ta, a altora…
    Dovada impitririi tale intr-o gandire tributara unei dogme, oricare ar fi ea, este si faptul ca ii schimbi numele in Ilici…parerea ta este atat de clara si de stabilita anterior incat faptul ca te ascunzi dupa cuvintele biserica, Dumnezeu, crestinism pentru a-ti justifica propriul esafodaj de judecata nu te va face mai credibil.
    Oricum, Dumnezeul meu este bun si cald si te iubeste chiar si asa!
    Gandul rau urateste fizic oamenii si le taie aripile sufletului! Priveste mai mult seninul si dragostea din ochii oamenilor din jurul tau, decat noroiul de pe talpile lor!
    O zi buna si incearca sa ai o viata plina de iubire si ganduri bune.

    Comment by anca69 | February 28, 2008 | Reply

  15. @ anca69 . ma intereseaza doar Dumnezeul Bibliei si ca oamenii sa inteleaga Biblia si sa faca ce scrie acolo .

    Nu ma intereseaza sa scriu artistic sau genial , sa stor lacrimi sau sa sensibilizez . Nu ma intereseaza sentimentalismele . Ma intereseaza doar Adevarul , Calea si Viata . De restul se ocupa Dumnezeu . Daca nu esti dusman al Lui Dumnezeu , Dumnezeu sa te binecuvinteze chiar daca esti dusman al meu ( sta scris si in Biblie ) .

    Comment by Un scârbit | February 28, 2008 | Reply

  16. Dan, am si eu, in noaptea Pastelui catolic, o intrebare. De fapt ma gandesc de mult, singura, am gasit un raspuns, dar nu sunt multumita de ce am gasit.
    I-am scris si Corinei Cretu pe blog, cu ocazia sarbatorii de astazi, si, in timp ce scriam mi-am dat seama ca as vrea un raspuns mai “documentat”, si m-am gandit la tine.
    Voi reproduce mai joc mesajul scris Corinei, cu rugamintea, daca gresesc, sa imi arati acest lucru, pentru ca sa incerc sa ma “indrept” in gandire.

    Practica mea religioasa este, ca la majoritatea romanilor intre 0 si 60 de ani, anuala…la Paste si la Craciun. Mai mult lecturile mele personale, netul si pasiunea mea de a cunoaste despre marii invatati ai lumii, despre lumea veche a Egiptului, Greciei si mai nou a Daciei, m-au facut sa gandesc in alti termeni, inclusiv viata si faptele Mantuitorului.
    Lumea mea este foarte frumoasa si buna. Si cred ca am ajuns la o “Intelegere” cu El! El imi spune ce este corect sau bine. Si eu fac. Sau gandesc. Intotdeauna bine. Niciodata rau sau negru. Imediat cum un gand rau imi pare in minte, se iveste si un deget amenintator: “iar incepi?” si imi trece…sigur, era o gluma.

    Uite textul de care spuneam la inceput:

    “Recunosc ca am uitat putin de bucuriile si sperantele pe care aceasta Inviere a Domnului trebuie sa o aduca in sufletele noastre – ondiferent de data pe care o alegem sa sarbatorim faptul ca Fiul Domnului, rastignit pe cruce, a inviat si s-a ridicat le cer…
    Poti sa renasti numai daca mori…parca asa suna una dintre temele date de El, spre gandire, celor care il urmau…ce au inteles ei, ce au dus ei mai departe…cum au ajuns ei sa se certe intre ei care este mai mare si mai adevarat apropiat si iubit de Domnul…este deja alta poveste!

    Poti sa renasti, poti sa fii mantuit numai daca mori, daca te lepezi de vechea si greau haina a necunoasterii, a minciunii, a fricii si cu incredere si speranta, sa te lasi cuprins de Lumina – lumina cunoasterii, a adevarului, a Vietii Adevarate….Domnul ii iubeste pe toti la fel, indiferent de greselile lor, dar trebuie ca ei insisi sa si le inteleaga ca greseli, sa le regrete. Trebuie sa crezi cu adevarat in El, sa vrei sa duci spre El, sa Il cauti mereu, cu fapta si cu gandul…Din pacate, oamenii insisi nu se prea iubesc intre ei si isi cauta, mereu, pricini unii altora, isi cauta mereu motive ca ei, si nu ceilalti, sa fie cei dintai. Chiar si langa Dumnezeu.

    Nu il iubesc pe Papa. Domnul meu ma va ierta, cu siguranta! (nici nu il urasc, mi-e putin indiferent, sa zic asa).
    Il respect si respect si dragostea cu care enoriasii sai, cei care il recunosc de sef al bisericii lor, il inconjoara. Le respect ordinea si disciplina din biserici, dar nu pot uita cati oameni au trebuit sa moara de-a lungul si de-a latul istoriei, pentru ca Papa, ca institutie, sa fie recunoscut de sef suprem. Cate ite politice au tras inaintasii lui, cate ruguri au macinat trupurile unor…. oameni, la urma urmei. Si numai pentru vina de a fi crezut intr-un alt Dumnezeu. De fapt acelasi Dumnezeu dar pe care ei il numeau altfel.

    Le doresc tuturor, oricare le-ar fi optiunile, sa aleaga si sa fie de partea Luminii si a Binelui. Sa gandeasca singuri, sa pastreze calea drepta, chiar daca de multe ori nu este si cea mai usoara, pentru ca, la finalul ei, ii va astepta intr-adevar Linistea si Impacarea si Dragostea.

    Si o intrebare:
    Oare nu dam mai multa importanta vietii si faptelor lui Iisus decat cuvintelor si povetelor Lui? II urmam noi si indemnurile, modelul pe care a vrut sa ni-l lase de viata si comportament sau numai faptele, fata de care si acum, la 2000 de ani distanta, ne exersam uimirea anuala si prefacuta, la fiecare sarbatoare de Craciun si Paste…???

    Paste fericit tuturor celor care astazi Il sarbatoresc pe Mantuitorul si reintoarcerea Sa langa Tatal Ceresc si Sfantul Duh!”

    pentru orice indrumare, sustinere sau explicatii- multumesc in avans!

    Comment by anca | March 22, 2008 | Reply

  17. Dragul nostru Bujorel,
    M-as bucura sa te stiu luptindu-te pe scara in vizita la D.zu…Dar drumul spre cer trece si pe la cei dragi din Alexandria.
    Am tot asteptat sa ne vedem si sa discutam,asa cum o faceam altadata,dar cel ce vorbeste asa de frumos de dragostea fata de aproapele ne-a uitat.
    Bujorel s-a afundat in filozofii, si a uitat de noi cei din Alexandria.
    Aici este mama care te-a nascut si crescut,aici sintvecinii care te iubesc si te doresc, si aici este biserica in mijlocul careia ai scris un capitol din viata ta,si care in ciuda tuturor celor intimplate te iubeste si te asteapta sa te intorci.
    Bujorel,dragul nostru Bujorel,ne-am bucura mult sa ne vedem intr-o dulce partasie acasa la Alexandria…
    Pe cind ?
    Taica.

    Comment by pascugeabou@yahoo..com | March 24, 2008 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: