Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

Despre lucrurile pe care nu le mai pot repara

De cele mai multe ori se intampla noaptea. Atunci vizionez capitole din viata pe care atunci cand le-am trait am fost prea ocupat sa le inteleg. O tristete vecina cu disperarea imi cuprinde inima si tot ce ma inconjoara pare rupt dintr-un film mut fara deznodamant. Imposibilitatea de a mai atinge clipe trecute imi ia dreptul de a fi Dumnezeu. Ma smulg din mine si ma privesc cu mila. Ca un mester pe care o clipa de neatentie i-a distrus munca de zile si nopti ma uit neputincios la toate momentele carora le-am dat drumul cu nestiinta omului nebun.

Am o invidie nesanatoasa pentru oamenii simpli, naivi. Cei care isi traiesc momentele fara sa complice detaliile, fara sa incerce sa vada in spatele fenomenului parghii care i-ar putea rapi fericirea. Cu disperare incercam sa devenim eroii unei lumi care cu noi sau fara noi isi continua drumul spre Absolut. Dar, cum spunea un ganditor, nu poti fi erou fara sa mori. Lasitatea ce imi domina existenta imi ia dreptul la acest act suprem: sa mor fata de mine.

Sa fie un compliment de la Dumnezeu ca am acest drum presarat cu lucruri de care trebuie sa scap? Sentimentul trecutului imi doboara orice speranta de a-mi repara prezentul. Aceasta lupta interioara vecina cu nebunia imi striveste orice act social coerent. Totul pare fara noima atunci nelinistile subiective afecteaza tot ce te inconjoara. Puterea de a delimita aceste fenomene tinde spre zero. Caci nu singuratatea in multime imi intuneca existenta ci singuratatea cu mine insumi. Momentele cele mai triste sunt acelea in care te simti strain cu tine insuti. Cand refuzi sa gasesti lucruri familiare in propria fiinta. Declinul spiritual se manifesta prin aceasta instrainare fata de trup.

Daca as spune ca traiesc fara speranta, cu siguranta ca as fi un mincinos. Fara sa intelegem asta cognitiv avem samburele sperantei care ne impinge in fiecare zi in valtoarea fara sens a lumii.

Momentul in care consideri ca nu mai ai nimic de pierdut iti indica tocmai faptul ca esti tu insuti un pierdut. Nu am atribute potrivite pentru a-mi descrie starea de amaraciune. Acest handicap pe care nu l-am mostenit genetic, acela de a nu a putea fi constant in trairi imi disloca statusul social intr-o zona inerta.

Obrazul ud al unei mame planse, inima unui prieten cu increderea inselata, mana tremuranda a unei femei care si-a ales sa traiasca tot restul vietii impreuna cu tine…

[…]

Dan Spaniard

August 20, 2007 - Posted by | Psihologia Religiei

10 Comments »

  1. Cred ca prea te lamentezi. Sterge-ti nasul, ochii si uita de tine uitandu-te la Dumnezeu. Cauta-l pe El, nu te cauta pe tine. Centreaza-L pe El in tine, nu incerca sa te centrezi pe tine in El. Vei reusi. Cine vrea sa-si castige viata singur, o pierde. Cel ce renunta la sine, la viata lui, pentru Hristos, o va castiga.

    Comment by cristi botezatu | August 21, 2007 | Reply

  2. Dragul meu Cristi
    Tot ceea ce spui este foarte adevarat. Eu am o problema de ordin volitiv care ma impiedica sa iau masurile enuntate de catre tine.
    Procesele care au loc in fiecare nu sunt chiar asa usor de urmarit, analizat etc. Nu este asa de simplu de a face pasul urias intre ceea ce crezi, simti si ceea ce trebuie sa faci…
    Multumesc pentru mesajul tau.

    Dan

    Comment by Dan Spaniard | August 21, 2007 | Reply

  3. Draga Dan: nu te cunosc decit din scris, nu sunt curios ce-ai facut (imi ajung pacatele mele si cele alor mei) si de la distanta am o parere f. buna despre tine. Ai o problema ciudata: esti prea talentat la scris (te invidiez) si asta-ti complica confesiunile publice… nu stiu unde esti tu si unde incepe talentul… fara sa-ti dai seama s-ar putea sa te indragostesti de propriu-ti scris, si scrii bine (nu esti singurul)… “Nu te uita la tine, asta te face mai trist si NU mai bun” spunea un scriitor crestin.
    3 Experiente asemanatoare:
    1) La 19 ani am facut un pacat atit de groaznic incit n-am avut curaj nici macar sa ma gindesc la el, atit ma durea de tare …Dupa 10 ani am auzit experienta 2 care m-a salvat:
    2) Pastorul Cure (iesit din inchisoare) e trimis de Duhul la Tzon, la Cluj. Tocmai auzise ca Tzon, care pe linga ca se lepadase de Dl avea de suferit oprobiul si birfa romanilor,ei bine auzise Cure ca Tzon s-ar pocai… Ajuns la Cluj il intilneste pe Tzon “intimplator” intr-o statie de autobuz. “Ma”-zice Cure- “tie ti-a trecut nerozia sau tot mai maninci iarba ca Nebucadnetzar?”. Tzon a-nceput sa plinga si a zis “D-zeu m-a iertat dar eu nu ma pot ierta”…. ” Ma, da de cind ai ajuns tu atit de mare incit trebuie sa aprobi iertarea D-lui?” – i-a rapuns mosu’ Cure… Cind am auzit asta m-am dus acasa si mi-am cerut iertare pt pacatul vechi de 10 ani, pt mindria de 10 ani, am primit iertarea D-lui si “m-am iertat” si eu!!!!! N-am uitat si n-am sa uit (au trecut 32 de ani) dar sunt liber de un pacat oribil!!!!
    3) Calimara lui Luther!!! O stii, doar o stiu toti teologii protestanti. Nu esti singrul pe care te viziteaza Cel Rau cu trecutul… Nu esti vinovat pt ca esti mai sensibil decit altii (si eu sunt)… dar pune punct…unii sunt ispitit si cind isi marturisesc pacatele… fa ce trebuie “si Singele lui Isus Hristos ne curateste de orice pacat”. It is over!!!
    Ap. Pavel spune aprox.:”uitind ce este in urma mea, alerg inainte..”. A uitat Pavel vre-odata ca a prigonit biserica? “Never, ever!” Dar nici n-a ramas din mindrie rob 10 ani (ca si mine)… Dupa cum vezi, sfaturi avem destule, dar D-zeu da har celui ce-si marturiseste pacatul si se lasa de el… Cu dragoste frateasca, Doru Radu – Detroit

    Comment by Doru Radu | August 28, 2007 | Reply

  4. Stimate Doru Radu
    Iti sunt recunoscator pentru maniera in care mi-ai asternut cele cateva randuri. Nu am cum sa dezabrob ceea ce spui pentru ca am aceeiasi intelegere asupra acestor lucruri ca si tine.
    Nu sunt indragostit de scrisul meu si o dovada puternica ar fi aceea ca niciodata nu recitesc ceea ce am scris, nu corectez textul, nu gandesc topica frazei etc. Dupa cum ai observat acest blog este vizitat foarte putin spre deosebire de mega-blogurile altor prieteni care scriu des, mai bine si atrag multimile.
    Nu caut popularitate pentru simplu motiv ca deja mi se pare ca sunt prea popular pentru mine insumi. Ma intalesc prea des cu mine, ma caut prea amanuntit in fiecare zi… Sunt, deci, satul de mine.
    Sunt suparat pentru ca nu am continuitate in lucrurile bune si asta imi “topeste oasele” ca sa folosesc o expresie din Psalmi.
    Am sa incerc maine sa scriu ceva in care sa pot explica mai bine ceea ce simt si implicit si tu sa intelegi mai bine ceea ce ma framanta.
    Cu mult drag si prietenie

    Dan

    Comment by Dan Spaniard | August 29, 2007 | Reply

  5. Draga Dan:

    Fiind ocupat week-end-ul acesta si neputind dormi, am decis sa continui gindurile mele fara sa mai astept raspunsul tau, desi nu-i frumos! (poate nu dormi nici tu acum).
    Articolul tau este o elegie; ne putem regasi in el cu totii in anumite momente ale vietii. Dar el este neterminat. De ce? In Scriptura sunt multe elegii (plingeri, zbateri, zbuciumari, intrebari fara raspuns (momentan); le gasim in Iov, Psalmi sau Ecclesiastul si au motive diferite. Toate se termina insa triumfator!!! Spre ex. Psalmil 73… Psalmistul greseste, se-nseala pur si simplu: “Degeaba dar mi-am curatit eu inima si mi-am spalat miinile in nevinovatie: caci in fiecare zi sunt lovit…” v. 13-14… Dar el recunoaste de la-nceput ca greseste: v. 2: “era sa mi se indoaie piciorul”… si-si regaseste echilibrul: v..16-17 “zadarnica mi-a fost truda (sa le inteleaga), pina ce am intrat in sfintul locas al lui Dzeu”. (De fapt, face ce spunea Cristi Botezatu’). Si incheie triumfator: “Cit despre mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Dl. D-zeu Il fac locul meu de adapost.” (v. 28). Chiar daca subiectul lui e altul, traiectoria e cea corecta!
    Si tu iti revii: “Daca as spune ca traiesc fara speranta, cu siguranta ca as fi un mincinos. Fara sa intelegem asta cognitiv avem samburele sperantei care ne impinge in fiecare zi in valtoarea fara sens a lumii”.
    Dar nu inchei triumfator, Dane. Elegiile pot face parte din vindecare (“plinsul isi are vremea lui”– Ecclesiastul) de aceea nu este drept sa le dispretuim, dar nici nu e drept sa judecam din punct de vedere epistemologic continutul lor; ele sunt emotii/trairi si NU adevaruri! E-o dovada de curaj ca ai scris. Dar “si vindecarea/risul (despartitul de plins) isi au vremea lor”… iar finalul plingerii trebuie sa fie biruitor.
    Citeva lucruri din “desteptaciunea” altora si a mea:
    1)Consecventa. George Harrison scria ca consecventa e-atit de rara incit a fost numita un giuvaier. La Dl. Isus, zice el, aceasta straluceste! Intr-adevar Dl Isus nu numai ca i-a invatat pe altii sa se roage, dar a facut din rugaciune centrul vietii si activitatii Sale; nu doar ca i-a invatat pe altii sa nu se ingrijoreze, dar El Insusi NU S-a ingrijorat, etc… a fost consecvent ca nimeni altul (Viata Lui Isus Hristos,G.H.). Ps. 1 spune ca cel neprihanit “tot ce-ncepe duce la bun sfirsit”! O fi lipsa neprihanirii cauza inconsecventei? Consecventa iti lipseste nu numia tie ci si mie… Nu e o scuza pt nimeni! Si nici nu trebuie s-o luam usor…
    2)Pacatul. Poate fi si o ratare a tintei (harmatia– cred- in Greaca). Exista si pacate de omisiune (Cine poate face un bine si nu-l face savirseste un pacat – zice Scriptura)… Regret multul timp pierdut si multele ocazii pierdute… dar si aceste pacate trebuiesc aduse la Crucea D-lui… si daca intr-adevar ne pare rau, vom schimba ceva; daca nu schimbam nimic…atunci nu ne pare rau (degeaba plingem). De multe ori (daca nu de cele mai multe ori) ne inselam pe noi insine (cea mai mare si stupida inselare)…
    A propos de omisiuni, Moldoveanu zice in excelenta cintare “Iarta-ma” (criticata uneori):
    “.. Pt timpul meu trecut fara rodul ce l-ai vrut,
    Pt vorba fara har….
    .. Pt traiul in zadar, Doamne, iarta-ma Tu iar”..

    Sau, in “Cintarea lui Rut”, tot Moldoveanu zice:
    “… ma rusinez de rodul putin agonisit (8,000 de cintari)
    Dar Tu cunosti arsita prin care m-am trudit”…
    A propos de excelentul tau blog si de Moldoveanu, n-am putut sa nu remark absenta unui “medalion” Moldoveanu de pe blogul tau destul de inclinat spre arta! M-a surprins neplacut… Stiu, stiu, stiu, e din alta generatie … dar e un fenomen al lui D-zeu ce apare o data la un secol; un original intr-o religie de “import” cu muzica de “import”… Nu, nu, nu te critic, imi exprim o dezamagire si sunt convins ca ti-ar fi imbunatatit si traficul pe blog. “O natie ce nu-si recunoaste istoria este condamnata la ne-istorie” –scria cineva pe blogul lui Brinzei.
    Stiu, stiu, stiu ca nu cauti trafic cu orice prêt si apreciez (sincer) modestia ta. Faptul ca scrii “din prima”, fara sa recitesti si sa corectezi, dovedeste ca ai talent (chiar daca nu e un lucru prea intelept).
    Traim amindoi in strainatate: eu in America, tu in Spania. Sunt tari diferite, dar misiunea noastra e-aceeasi si cele de mai jos le scriu si pt mine, nu doar pt tine.

    Solutii la viata de crestina:

    Am invatat multe lucruri bune de la pragmatismul Evanghelic American (noi Romanii suntem mai filozofi si poate mai profunzi, dar cam poetici cind e vorba de viata):

    a)Daca-ti faci un plan de citire, rugaciune cu familia sau individual –inclusiv o lista de rugaciune-, de marturisire, etc., faci mult mai mult (chiar daca nu esti 100% consecvent) decit daca lasi totul la cheremul inspiratiei (mai bine zis al chefului). Stiu ca viata de credinta include si meditatie si reflectie si ca activitatea risca sa ne dea impresia ca suntem bine. Da, riscul acesta exista, dar si analizarea/anamneza personala are riscurile ei! Psalmistul zice “cerceteaza-ma D-zeule”… adica, si eu sunt satul de mine, Dane, si-n mine chiar nimic bun nu locuieste, dar pina la urma parerea mea despre mine (chiar proasta) poate fi gresita… E important sa-mi arate Dl ce sa schimb la mine! N-am incredere in mine, dar am incredere in Cel ce lucreaza in mine si-n tine (“for that matter”).
    b)Am crezut tot timpul ca Dl nu primeste nimic daca motivatia nu e pura. Si inca mai cred asta (jertfa trebuia sa fie perfecta in VT) dar in cazul acesta trebuie sa-I cer Lui sa-mi ierte devierile motivationale pe care le constat si sa ma ajute sa ma indrept si sa continui sa lucrez pt El. Daca tot astept pina-oi fi vrednic, n-am sa mai fac nimic!
    c)Cel mai mult am crescut spiritual cind L-am slujit pe Dl cu Cuvintul: conducind un studiu biblic de grup, o Scoala Duminicala, o Rugaciune, o seara de tineret, mergind in misiune, marturisind unui vecin Vestea Buna, predicind… In pregatirea acestora gindul si preocuparea mea era la Dl/Cuvint, rugaciunile nu mai erau egoiste ci erau pt cei pe care-i slujeam… etc. Apoi, sunt si ocaziile de slujire ale celor in nevoi (mai intii familia, apoi cei in credinta, apoi toti oamenii). Nu mai e la moda ajutorarea, dar cite nevoi nu sunt in emigratie: sociale (cei singuri-emigratia desparte uneori familii), de tradus la doctor sau autoritati, de transportat la biserica sau la locul de munca (America n-are transport in comun- ah, individualismul American!), nevoi materiale, inclusiv bani (in America zeciuiala este foarte populara), etc… si toate astea pot fi insotite de-o prezentare a Evangheliei, o marturie, sau o rugaciune (in loc de birfa in cazul credinciosilor)….. “Impotriva acestora nu este lege” (Gal. 5). Am uitat blog-ul; si el poate fi un mod de slujire (cu anumite limte totusi, pt ca nimic nu poate inlocui prezenta fizica!).
    Nu stiu cum e-n emigratia Spaniola, dar natura umana este aceeasi. M-am gindit la voi din Spania ca poate D-zeu a vrut sa ajungeti acolo ca sa faca prin voi o trezire spirituala in Spania (sau Italia/Austria/Grecia si pe unde au mai ajuns evanghelicii Romani). Am citit in Farul Crestin ca un batrin Crestin Spaniol a avut o descoperire acum 30 de ani: “ca va veni un popor care va stirni gelozia spaniarzilor pt Dl.”. El credea ca sunt Romanii. Grozav ce m-am entuziasmat. (Sunt un Baptist inclinat spre mistica. Fara mistica & apolgetica Crestinismul e ca un om fara miini). Ce mare lucru ar fi sa fie cum zice batrinul! Spaniolilor, fiind latini, cred ca le place sa vorbeasca (ca si Romanilor) si sunt deci mai sociabili decit Americanii si poate mai usor de Evanghelizat. Avantajul nostru este ca exista puternice si sanatoase biserici neo-protestante, posturi de radio/TV cu evanghelisti foarte buni, multa literatura crestina si multi Crestini care-ti bat la usa ca sa fie siguri ca stii cum sa ajungi in Cer. (“Just to make sure”.) Voi n-aveti avantajul acesta (banuiesc) dar n-aveti nici un public saturat de Evanghelie (cu toate acestea, citiva Americani L-au cunoscut pe Dl in biserica noastra sau prin marturia unora dintre noi la locul de munca).
    Ce poate fi mai grozav decit sa-ti folosesti inteligenta si talentul daruite de D-zeu si cunostintele acumulate de tine ca sa aduci Spaniarzi/Romani la Dl.? Noi, aici facem eforturi mai mari decit faceam in tara (asa ne trebuie daca n-am stat acasa) cu rezultate destul de putine (dar NU fara rod si rost).
    Stiu, stiu, stiu ca stii toate astea dar Biblia zice ca intelept esti daca le faci (si daca le fac).

    Revenind la poezie/cintare: “Si intr-o zi umblind asa mereu/ Ne vom trezi in Cer cu D-zeu/ cu D-zeu/cu D-zeu/Ne vom trezi in Cer cu D-zeu!” (C. Ioanide).

    Succces in viata personala si Har in Lucrare, Doru Radu, Detroit

    Comment by Doru Radu | August 31, 2007 | Reply

  6. Dragul meu Radu

    Te rog frumos sa ma ierti. Sa ma ierti caci vreme indelungata nu am scris un rand ca si raspuns la frumoasele randuri pe care mi le-ai asternut pe blog. Am fost asa de trist ca nu am putut sa scriu. Nu am avut nici macar puterea sa mai recitesc mesajele voastre. Despre ale mele ce sa mai vorbesc? Nu le recitesc nici atunci “calde” dupa ce le scriu.
    Este un fel de a fugi de mine insumi. Simt ca ma golesc atunci cand scriu, ma sleiesc si nu mai conteaza nimic.
    Nu am mai scris, deci, nu din cauza ta. Acum sa incerc sa raspund in cateva fraze comentariului tau.
    Daca ai citit cate ceva din ceea ce am scris eu trebuia sa iti dai seama ca nu poti incepe alineatul cu : “Solutii la viata crestina”. Din nefericire… LE STIU. Le stiu prea bine si tocmai multa cunostinta m-a dus aici. Nu vreau sa intelegi mai mult decat vreau sa iti transmit. Nu sunt un erudit si nici nu scriu cu aere de intelectual. Doar ca cele esentiale despre crestinism le-am invatat, le-am trait o vreme. Nu solutiile ma inspaimanta pe mine. Ma inspaimanta ca nu pot fi constant cand incerc o solutie sau alta.
    Da. Despre stilul pragmatic american. Nu il agreez. Sunt mai apofatic in intelegerea Divinului si nu suport metodele de evanghelizare, brosurile cu cei 4-5 pasi sau carti de genul… “10 pasi spre maturitate etc”. Sunt convins insa ca se potrivesc pe o anumita plaja de persoane. Pentru mine sunt insa ineficiente.
    Cu privire la “trezirea” celor din Spania cu ajutorul meu. Este drum lung dragul meu prieten. Sunt asa de jos ca abia le vad calcaiele celor rai. Imi este rusine sa spun ca am Biblia in masina cat timp sunt capabil sa ma opresc din drumul spre Biserica si raman de vorba cu prietenii…
    Ai incheiat cum se cuvine. Sunt intelept daca fac aceste lucruri pe care le stiu. Se pare ca am ramas doar la LEVEL 1 cum ar spune americanii… Si de multe ori simt ca nu mai am “vietzi” cum ar spune copiii care se joaca la PlayStation.
    Promit ca vom dezbate unele aspecte mai detaliat.

    Cu dragoste

    Dan Spaniard

    Comment by Dan Spaniard | September 30, 2007 | Reply

  7. Draga Dan:
    Imi pare rau pt zilele triste prin care ai trecut. Dumnezeu sa-ti dea bucurie in umblarea cu El.
    Nu te acuz ca-ti dai aere. Si eu pot fi acuzat de-asta prin simplul subtitlu : “solutii la viata crestina”… Am riscat pt ca eu cred (ca si tine de altfel) ca viata crestina NU este o cautare nesfirsita fara iesire, o utopie frumoasa, o simpla insumare de esecuri ale nedesavirsirii noastre!!! La D-zeu exista si solutii si biruinta…
    Apoi graba ta de a inlatura pragmatismul american se dovedeste superficiala si nelogica. Superficiala pt ca eu n-am pomenit doar metodele de Evanghelizare (si ele folositoare chiar daca nu la fel in toate culturile) ci si alte lucruri. Pragmatismul evanghelic american se vede in felul de abordare a serviciilor de inchinare, in rezolvarea confilctelor culturale din biserici, etc. Am vizitat recent o biserica de mare succes. Ti-a placut? M-au intebat tinerii. Nu, le-am rapuns. Dar nu neg ca admir faptul ca au reusit sa atinga partea ce mai greu de atins: paturile de mijloc din comunitatile afluente financiar, oameni relativ tineri, foarte educati, fara probleme mari de sanatate (care apar mai ales la batrinete) profesionisti si afaceristi de succes… Fara orfani, copii ai strazi, fara cantina saracilor si ajutorari, doar Evanghelie, etc…Asta nu-i chiar nimic…! Nu sunt un mare admirator al lui Rick Warren, noul star evanghelic American, dar nu neg impactul pozitiv al cartilor sale Purpuse Driven Life/Church, atit asupra crestinilor & necrestinilor. Am multe de criticat la ei, dar daca as conduce o biserica de mii de oameni (nu se va intimpla niciodata) sau as scrie best-sellers (never) n-as da solutii mai bune ca ei!!! Deci sa nu ne grabim, chiar daca ai dreptate: nu suntem toti la fel.(Eu ma deosebesc mai tare de Rick Warren decit tu de Bill Bright!). Apoi cred ca e ilogica respingerea ta pt ca NICI metoda (the approach) pe care o folosesti tu acum nu pare sa lucreze prea bine pt tine!!! (dupa cum scrii)! De ce n-ai incerca atunci alta? Pragmatismul, bunaoara!. Stii vorba aia veche: “daca religia ta (the approach to Cristianity) nu te schimba, schimba-o tu pe ea”!
    Cu dragoste frateasca, Doru Radu

    Comment by Doru Radu | October 1, 2007 | Reply

  8. aceste ganduri sunt alea unui om care nu-l cunoaste pe dzeu, iar “handicapul” nu este mostenit genetic.
    dzeu si-a dat singurul fiu pt lucrurile pe care nu le mai poti tu repara. le-a reparat el. de ce vrei sa le repari tu?

    Psalmi 9:10  Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

    da, stiu, nu va cunosc.

    multa pace!

    Comment by morasne | October 1, 2007 | Reply

  9. Morasne

    Daca afirmi o relatie cu Dumnezeu nu ai cum sa faci afirmatiuni de genul “aceste ganduri sunt alea unui om care nu-l cunoaste pe dzeu..”
    Chiar daca ai legatura cu un personaj nu ai cum sa identifici tu relatia in care se gaseste respectivul cu Divinul.
    Oamenii nu pot fi judecati dupa cum ii vede ochiul… altui om. Lucrurile sunt mult mai complexe si fenomenele care se petrec exista doar intre Dumnezeu si suflet.

    Cu dragoste
    Dan

    Comment by Dan Spaniard | October 2, 2007 | Reply

  10. interesant scrii , ma regasesc mult in ce zici .

    Comment by ROMA __ NIA | November 26, 2007 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: