Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

Dialog cu lucruri care pier sau nu

Am gasit prin lada de zestre a bunicii, printre paturi, o manta, doua perne parca si o cutie mica de metal. Era cutia Gillette de ras a bunicului pe care o folosise si in timpul razboiului. A folosit-o pana cand a murit. Bunica mea, de asemenea, folosea niste ochelari de vedere din anii `30 pe care ii avea tot de la bunicul. Si ea i-a folosit pana a murit. Si eu folosesc Gillette, si eu port ochelari. Are vreun rost sa va spun cate aparate si cate perechi am schimbat pana acum?

Cand eram copil si incepusem sa merg la Biserica credeam din toata inima ca atunci cand il cunosti pe Isus nu se mai poate schimba nimic. Ca El dureaza stiam, dar eram sigur ca si relatia mea cu El e la fel de perena. Nu puteam intelege o cearta apocaliptica cu Dumnezeu. El e Tatal meu si cum mama e mama mea aceste lucruri nu pot suferi transformari niciodata. Acum inteleg ca toate aceste ganduri aveau un fundal psihologic avand in vedere ca tatal meu natural nu mai era cu mine de la varsta de 5 ani. Chiar aveam nevoie de un tata. Pastorul Bisericii, batranii de acolo formau o prelungire omeneasca a ideii de Tata-Dumnezeu. Orice mustrare, vorba din partea lor aveau conotatii dramatice asupra mea. Erau ca din cer.

In mijlocul unei lumi in care jucariile nu mai insemnau acelasi lucru de la an la an odata cu cresterea mea, vecinii mai batrani dispareau incet, incet, manualele de scoala deja erau mazgalite spre vara si deveneau neinteresante, ramanea Biserica si Isus care erau mereu la fel. Inconstientul colectiv care ma tinea activ in armata lui Isus imi oferea linistea statorniciei. Iubeam absolut tot ceea ce avea legatura cu Biserica si Isus. Era dragoste.

Sentimentul stabilitatii in viata sociala a unui copil este, imi permit sa spun, chiar mai important decat in cea a adultului. Aveam o Biblie a mea, pe care o puteam sublinia, un loc al meu in orchestra si stiam sigur ca intr-o buna zi voi putea ajunge sa stiu Scripturile ca pastorul Bisericii. Ce era mai prost… ca nu aveam cui sa povestesc toate astea. Viata mi-a dovedit ca lipsa confesarii mi-a fost fatala.

Cu timpul pasiunea pentru spirit, dragoste de oameni si fluidizare cu divinitatea mi-a fost inabusita de amorul pentru viata oarba, dereglata si centrata in jurul propriului eu. Am inceput sa tzopai intr-un mod patetic printre suvoaiele placerilor de nimic si acel TOT ce parea asa de durabil s-a destramat ca o cortina de ceata la vederea soarelui.

Sufletul este caracterizat de revelatie si autonomie, proprietati somate de eul meu pentru dizolvare tocmai din dragostea pentru efemer. Nietzsche avea dreptate in aceasta privinta chiar daca nu intelegea la fel ca voi urmatoarea fraza: “Sufletul nu ar insemna nimic daca viata este distrusa”. (citat aprox.). Prin schimbarile de ritm ale vietii, prin bataia de joc asupra trupului nu facem decat sa neantizam spiritul, sa-l egalam cu zero.

Brutal explicat, m-as plasa, ca si individ, la rascrucea dintre trup si suflet. Dintre carne, pacat, pofte, placeri si spirit care tinde spre desavarsire. Repetam imaginea unui rastignit cu mainile in sensuri opuse cu privirea ratacita… Incotro?

Este absurd si faptul ca va scriu aceste lucruri. Luptele mele, tainele, misterul intalnirii lui Dumnezeu cu omul din mine plin de capricii, care atata vreme au stat ascunse de ochii lumii acum sunt la vedere. Ma simt ca pe scaunul unui dentist pe care nu-l mai poti minti ca sparg nuci cu dintii. Dar, pe de alta parte, voi nu puteti avea in urma lecturii plescaiala de placere a grofului la vederea chinului unui iobag. Daca si calaul a cules cel putin o data o floare din camp sa i-o daruiasca iubitei, daca si criminalul a avut o jucarie la care tinea cand era copil, daca si cei care sapa gropile mormintelor isi doresc copii, atunci imi fac curaj sa va scriu cu gandul ca iertandu-mi stangacia va veti apropia macar voi mai mult de cer.

Discursul epatant al diavolului m-a impresionat. Slabiciunea mea, faptul ca nu uram nimic, a fost linia rosie a textului malefic. Uitasem sa urasc raul. Evitand “NU”-ul din orice dialog am raspuns afirmativ satanei. Mi-am permis luxul bizar de a-mi coagula crezul crezand ca se pastreaza intact. Fatalitate.

Or, dialogul cu satana se duce zilnic. De fiecare data se vorbeste doar despre mine. Se ofera, se priveaza, se negociaza. Ies invingator sau nu. S-a reusit, la nivel de psihic, a mi se inocula incapacitatea sperantei. Ca intr-un poem bacovian totul este gri si pendulez nauc intre rau si bine.

Inteleg ca procesul unei caderi nu este brusc. La fel si cel al reintoarcerii. Si trebuie sa revin la lucrurile care nu se schimba in substanta lor. La Isus… la Biserica. Dumnezeu a mai facut un cadou urias omenirii. Ne-a soptit cum va sfarsi diavolul. Am uitat asta atata vreme si mi-am modificat discursul… Nu i-am amintit niciodata. Am tot vorbit despre mine.

Si ca sa inchei cum se cuvine, va las vorbele unui intelept “Binecuvantarea vietii mele e ca niciodata n-am avut nevoie de un lucru inainte de a-l poseda”. Dan Spaniard

April 17, 2007 - Posted by | Psihologia Religiei

6 Comments »

  1. Atata timp, cat mai bate o inima in noi, atata timp cat mai avem viata, exista sansa mantuirii.!

    Ea este langa noi aproape de noi! (mult mai aproape decat ne imaginam) este Hristos care asteapta sa ii daruim inima noastra!
    Noi prin noi insine nu vom putea vreodata sa atingem perfectiunea LUI. Nu vom putea implini voia LUI! Nu vom putea iubi cu dragostea AGAPE. Acesta este toata Legea: – “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti.”Luca 10:27

    ESTE IMPOSIBIL!!!

    oare ne cere Dumnezeu un lucru imposibil?

    Isus a spus ca El este vita iar noi suntem mladitele si daca ramanem in [dependenta fata de] vita, vom aduce roada. El spunea ca mladita nu poate sa rodeasca singura; trebuie sa se bazeze pe vita. Pentru ca, spunea El, “despartiti de Mine, nu puteti face nimic.” (Ioan 15.4,5)

    SOLUTIA pentru viata ta si viata mea exista si este unica:
    Galateni 2:20
    “Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc … dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insus pentru mine.”
    ACEASTA nu este o TINTA pe care trebuie sa o atingem ci este un MOD DE VIATA

    Dragostea AGAPE si o viata placuta lui Dumnezeu sunt roade ale Duhului Sfant in noi, numai daca Hristos traieste in noi este posibil sa traim o viata dupa voia lui Dumnezeu!

    Ce se intampla cu EUL nostru? eul nostru si firea noastra trebuie sa moara, trebuie rastignite in fiecare zi,
    este o alegere pe care o facem zi de zi! sa traim dupa indemnurile Duhului Sfant sau dupa indemnurile firii.

    Singuri nu vom reusi niciodata, cu EL si prin EL vom reusi intotdeauna! Hristos in noi nadejdea slavei!!!!

    Comment by Daniel B | May 12, 2007 | Reply

  2. vreau sa stiu daca pot vorbi cu o persoana care a murit….mi-a fost o persoana exatraordinar de draga…un om nemaipomenit …a murit la varsta de 18 ani`[13.05.2007]…eu avand 17…intr`un accident de masina…nu pot sa imi revin din aceasta stare…vreau macar sa vb odata cu el…sa stiu ca e fericit acolo unde e acum…si ca nu`i lipseste nik vreau sa stiu cine a fost devina…sunt intreaga la cap chiar daca probabil vet`i crede ca nu sunt…da vreau sa stiu daca exista aceasta comunicare intre vii si morti a rog sa imi raspundeti la adresa lasata! va multumesc

    Comment by Andra | May 18, 2007 | Reply

  3. Andra,

    cred ca durerea si , mai ales, dorul iti sunt mari.
    Vorbeste cu Dumnezeu, in rugaciune, despre toate aceste lucruri!

    Dar fereste-te de dorinta de a intra in contact cu mortii. Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, interzice categoric acest lucru! Citeste din Biblie cateva pasaje:

    1 Samuel 28 -31

    si inca unul din 1 Tesaloniceni
    Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
    14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
    15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
    16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
    17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
    18 mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

    Comment by aurelmateescu | May 18, 2007 | Reply

  4. Andra
    Incercarea de comunicare cu mortii este considerata un PACAT din punct de vedere crestin. Biblia, Dumnezeu sunt impotriva acestor practici. Ca sa raspund punctul intrebarii tale iti spun ca DA, exista astfel de practici insa sunt foarte periculoase.
    Din punct de vedere psihologic niciodata nu vei mai fi tu, persoana in viata, la fel ca inainte de respectiva “discutie” cu el mort. Parghiile care te leaga de viata reala se vor altera si nu vei mai avea aceiasi incredere in tine ca inainte.
    Pe de alta parte, nici un crestin autentic nu te va putea ajuta in acest demers. Exista oameni care practica magii, farmece etc si care “deranjeaza” lumea de dincolo. Dumnezeu a ingaduit acest lucru. El stie din ce motiv.
    Sunt convins ca nu te pot intelege 100% in pierderea pe care ai avut-o. Insa unicul mod de a afla mai multe despre persoana iubita este sa te rogi lui DUmnezeu asa cum bine ti-a scris Aurel Mateescu (de profesie teolog).
    Speranta ta trebuie sa stea in faptul ca intr-o buna zi te vei intalni cu persoana iubita dincolo, la Dumnezeu. Drept urmare, roaga-te, fii o buna crestina si toate aceastea ti se vor indeplini.

    Cu drag
    Dan Spaniard

    Comment by Dan Spaniard | May 19, 2007 | Reply

  5. multumesc …sper din tot sufletu sa trec peste si sa nu credeti ca am innebunit punandu`va in situatia de a`mi raspune la o asemenea….aberatie pentru unii!

    Comment by Andra | May 19, 2007 | Reply

  6. nu exista fantome sau stafii!!!!!!!!!:d

    Comment by diana sescu | August 5, 2007 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: