Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

Despre mine si bloguri

De ce ma acuzati de tristete patologica cand miroase asa de greu pe bloguri? De ce spuneti ca nu traiesc ceea ce scriu cand eu nu reusesc sa va scriu, de fapt, ceea ce traiesc cu adevarat? De ce loviti asa de repede obrazul celuilalt atata vreme cat nici macar nu va intereseaza soarta lui? De ce radeti fara ca vreun chimval sa se auda si de ce plangeti cand oamenii nu se mai inmormanteaza ci se arunca la groapa comuna?

I-am dat proprietatea de efemer lui Dumnezeu. Acum este, acum nu mai este. O fi oare surprins de asta? Provocam avorturi demiurgice rude cu blasfemia, cuprindem lumea intr-o tastatura ergonomica si apasam brutal cu bocancul pe sufletul celui de langa noi. Asta vad eu pe bloguri.

Si ca o replica a unui mesaj scris de curand am sa va spun de ce nu-mi place mie blogul.

  • Pentru ca atunci cand comentam nu stam fata in fata cu interlocutorul si chiar daca scriem versete din Biblie poate ne scrasnesc dintii de ura. (avem exemple)
  • Pentru ca dragostea din Corinteni 13 este asa de puternica pentru unii ca a ajuns sa acopere totul…inclusiv identitatile.
  • Pentru ca scriind pe bloguri nu scapi de singuratate ci doar te adancesti in ea semanand cu un prizonier care arunca biletele printre gratiile celulei.
  • Pentru ca desi devii mai cunoscut pentru altii iti dai seama ca esti un necunoscut pentru tine insuti.
  • Pentru ca sunt la moda. Si asta nu dovedeste decat ca omul merge in turma toata viata.
  • Pentru ca nu te fac mai creativ decat esti in viata de zi cu zi.
  • Pentru ca pe blogul lui Dumnezeu (la rugaciune) scriem din ce in ce mai putin pe cand ne impingem sa lasam comentarii cat mai spumoase si originale pe net.
  • Pentru ca mi-am facut si eu unul.

Dupa sutele de mesaje primite pe mail ca si o reactie la ceea ce am scris pe blogul lui Marius Cruceru va transmit ca NU am scris eu acele comentarii cu IP de Budapesta. Am facut acea afirmatie acolo tocmai pentru a opri avalansa de comentarii nepotrivite pentru un blog crestin.

Asa cum am mai spus, Marius Cruceru a oprit madness.ul intr-o maniera delicata, cu clasa. Ii sunt recunoscator pentru asta.

Ceea ce nu s-a inteles totusi – si blogul in sine si-a arat iarasi limitele cu aceasta ocazie – este faptul ca nu conteaza daca Nelu Tutac isi da sau nu demisia din partid sau din functia de Secretar General. Important este ca avem mereu buzunarele pline cu pietre. Mie mi-a provocat tristete constatand ca oamenii scriu cu rautate, sub primul impuls.

Daca Isus ar fi avut blog cu siguranta ca ne gaseam cativa destepti sa il certam ca pierde timp calatorind cu corabia avand in vedere ca ar putea sa se teleporteze unde vrea fiind Fiu de Dumnezeu.

Dan Spaniard

Advertisements

October 3, 2007 Posted by | danspaniard, Psihologia Religiei, Uncategorized | 12 Comments