Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

De ce iubim pastorii?¿

Sunt foarte trist. In ultimele sase luni am incercat sa-L prind iarasi pe Dumnezeu de mana, sa-L las sa-mi susoteasca la ureche, sa-L trag neascultator intr-o parte dar… sa-i simt palma. Am cautat in agenda veche, am dat telefoane la frati, am cautat fosti prieteni, am intrat pe grupuri de discutii, am inceput sa citesc Biblia temeinic doar ca sa-L gasesc. Am mers mai departe. Am avut intalniri cu fratii din diaspora, ne-am rugat, am mancat impreuna.
In toata aceasta balbaiala, in neoranduiala cu care incercam sa capat cat mai mult, sa recuperez anii pierduti am intalnit un subiect omniprezent: PASTORUL.
Am fost surprins sa observ ca majoritatea celor cu care am intrat in contact au ramas cu boala genetica a cancaneriei. Intotdeauna exista ceva ce nu convine, ce trebuie discutat cu visceralitate, care sa dea grimase ciudate fetei, care sa ne demonstreze superioritate in intelegerea unui subiect cu privire la Biserica… Am devenit un Pavel nereusit? Scriu orice cu gandul absurd ca asa imi voi tine spiritul treaz ca si Cioran? De ce aceasta dambla cu iz umanist de a ne plange incontinuu? De ce cochetam cu autoflagelarea de parca solutiile sunt intotdeauna la celalalt? De cand un singur pastor poate decide sensul vietii a catorva sute sau mii de enoriasi?
Accentuez in cele urmatoare intelegerea mea cu privire la relatia Pastor-Biserica care consta in teza ca Pastorul poate fi cel mult nepotrivit pentru a conduce o Biserica insa nu ii poate schimba destinul, crezul, nu ii poate trunchia intelegerea Adevarului, nu poate distruge vorba ta comuna cu Creatorul. Un lider ne poate nemultumi insa nici pe departe rupe de Dumnezeu. Ceva important, din nefericire, se poate intampla. El insusi poate pierde ceea ce predica. Insa aceasta este o chestiune pur individuala care nu afecteaza matematic Biserica.
Ceea ce observ ca se omite cu incapatanare este ratiunea ca viata cu Dumnezeu este la fel ca in prima clipa cand L-ai cunoscut. Nu iti trebuie experienta in a trai momentul cu Divinul. Sacrul se lasa descoperit frumos, dumnezeiesc, cu susur, duios. Napoleon, care a purtat 60 de batalii in cariera sa, a afirmat ca la ultima dintre ele nu stia mai mult despre arta razboiului decat la prima. Nu ai cum sa emiti truismul ca intelegi revelatia sacra mai bine acum decat in trecut. Nu ai cum sa evoluezi, din acest punct de vedere, in fata imensitatii lui Dumnezeu.
Or, cum putem pune in spatele unui pastor, lider lipsa mea de partasie cu fratii? Cum putem acuza capitanul de echipa ca nu pasam mingea coechipierului? Ca si comunitate religioasa putem capata incoveniente sociale, mesaj prost, comportament libertin, institutionalizare, desacralizare dar NU ne poate fi bruscata relatia cu Dumnezeu.
Printr-o simpla incercare de tranzitivitate fortata (totusi) as face urmatoarea asertiune. Considerand adevarat faptul ca Paul Negrut a plagiat in Cursul sau de Etica imi poate cel mult clatina viziunea pe care o am fata de un lider dar nicidecum pe cea eclesiastica. Nu cumva am ajuns la proasta interpretare a Scripturii si ca atare consideram ca Trupul Lui este reprezentat in majoritate de LIDER si restul de membrii intram doar in pantofi? Tocmai printr-o subestimare a rolului pe care ni-l intelegem in Biserica traim asemenea refulari nepotrivite.
S-a ajuns la o tautologie de fond in bisericile neoprotestante romanesti. Intreprindem acte cu valoare de pleonasm. Am devenit inapti in relatia cu sacrul tocmai pentru ca aruncam sarcina peste cel de langa mine in numele iubirii neconditionate. Ciudat mecanism, tribal chiar.
Nu exista Biserica amputata. Exista Biserica. Orice membru, pastor, administrator, dirijor poate fi inlocuit fara a se produce la nivel mistic vreo disfunctionalitate.
Exista o diferenta enorma intre incercarea de a reforma un sistem si a ramane la stadiul ingrat de a-l critica cu o anumita consecventa patologica. Daca nu a reusit Hitler sa distruga evreii (deci fizic) de pe pamant cum ar putea reusi o persoana sa imi anihileze dorinta dupa Dumnezeu (deci spiritual)? Nu ne autoflagelam exagerat cu astfel de activitati prozaice?
Sigur ca in textul acesta s-au facut comparatiuni nepotrivite dar s-a intamplat asta in mod intentionat pentru a se intelege totusi gresita pozitie care este luata in general fata de Pastor. De cate Biserici ati auzit ca s-au strans in “catacombe”, in “ilegalitate” sa se roage pentru indreptarea liderului lor? Cati membrii ai unei comunitati s-au format in grupuri sa tina post pentru schimbarea unei eventuale proaste organizari?
Scopul acestei scrieri este acela de a constientiza cititorul ca problema se gaseste la el. Caci intr-o lume unde modelele sunt pe cale de disparitie, unde lipsa de repere este vizibila, ramane totusi Isus. Fara dragoste ar trebui sa fim muti, inapti locomotor. Nu putem spune vorbe, scrie cuvinte fara sa iubim. Daca iubesti pe cineva care iti greseste cu totul altfel va arata discursul tau catre el.
Eu iubesc pastorii tocmai pentru ca gresesc. Ar fi putut randui Dumnezeu pe Isus sa apara in fiecare secol ca sa traim langa cineva PUR. Sau nu? A lasat insa Biserica, prezbiterii, pastorii. A lasat oameni ca noi. Tocmai pentru a evita acest complex de inferioritate si a da armonie comunitatii. Ei, ca si lideri, au responsabilitatea de a da nota sfanta unei adunari, de a invata, de a conduce. Dar suntem sigur ca au scapari. Rolul meu este sa-i inteleg, sa-i iubesc. Daca am iesit din acest cadru totul este o palmuire a propriului crestinism, o subminare a propriei credinte si folosofii de viata.
Faptul ca vrem binele Bisericii nu reprezinta o scuza atacand furibund pastorii ci o circumstanta agravanta cum ar spune Paleologu. Necesitatea unei schimbari in Biserica este iminenta. Modul in care s-a perceput asta si actul reformator initiat este nepotrivit.
Suntem o tara post-comunista unde tinerii din Biserica vor altfel de muzica, au internet, au acces la informatie, isi pot lasa impresiile pe cale virtuala, se imbraca altfel, nu mai au uniforma la liceu si nu mai asteapta desenele animate de 20 de minute de sambata cu Viorica Bucur. Pastorii au experimentat si ei schimbarea. Au vrut Biserici mai mari, au vrut scoli mai inalte, au necesitat fonduri pentru fel si fel de actiuni ecumenico-sociale. Excesele s-au vazut in ambele parti. Nu pot decat a ma ruga pentru toate astea.
Sindromul Luther trebuia sa isi faca aparitia si in Romania. Sunt convins insa ca nu doriti consecintele celor intamplate in anii 1500. Sa dam foc Bisericilor? Sa proclamam anatema peste lideri?
S-a tot intrebat cum se “executa” partasia intre frati intr-o Biserica. La fel cum s-a intamplat din totdeauna. Apuca de mana pastorul si apleaca-te cu el peste cele sfinte. Intreaba de sora Gherghina din spate daca ii mai curge apa prin acoperis si ofera-i banutul tau. Cere lui Dumnezeu sa iti dezvolte intelegerea practica a dragostei vestite.
Si sa inchei cum se cuvine. Meditatia cu Dumnezeu ofera o cizelare a expresiei noastre sociale. Iubim mai mult pe cel care are nevoie mai mare. Imi iubesc Pastorul pentru ca greseste, plagiaza, este rece, institutionalizeaza…. Il iubesc pentru ca numai asa se schimba, prin amor divin, prin atingere mistica.
Iubim pastorii pentru ca doar asa ii invatam sa ne iubeasca.

Dan Spaniard

March 11, 2007 - Posted by | Psihologia Religiei

3 Comments »

  1. De la suflet pentru suflet!

    Dragi prieteni,
    Cu permisiunea dumneavoastra, va adresez invitatia sa vizitati pagina noastra de Web si rugamintea sa veniti in sprijinul nostru, deoarece avem mari dificultati cu fundatia, http://www.transilvaniafoundation.ro
    In spiritul credintei, al omeniei si al solidaritatii incercati sa ne intindeti o mana de ajutor, contam in sprijinul dvs. Detalii si coordonatele despre fundatia noastra sunt prezentate pe site-ul nostru De la suflet pentru suflet: ajutati-ne sa-i ajutam pe oamenii in suferinta! Va multumim !
    Cu prietenie, respect si deosebita consideratie,
    Vasile Grigoras
    0740984119

    Comment by Vasile Grigoras | April 19, 2007 | Reply

  2. Mi-a placut. M-am simtit incurajat. Multumesc, Spaniard…

    Comment by Corneliu Chiriluta | October 7, 2007 | Reply

  3. Stimate prieten

    Multumesc pentru timpul acordat randurilor de mai sus. Daca macar unul s-a simtit incurajat atunci nu au fost scrise degeaba.
    Dumnezeu cu tine.

    Dan

    Comment by Dan Spaniard | October 7, 2007 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: