Eseuri Psihologia Religiei

Ganduri despre om si Dumnezeu

Gnosis vs Doxa – Agape in legitima aparare

Conform teoriei modelelor din psihologie fiecare dintre noi am avut asa numitele oglinzi sociale in care am mimat, am imitat, am copiat. Greseala noastra, a celor mici, a fost aceea ca in cele mai multe cazuri am confundat in modelele noastre cunoasterea cu credinta. Am crezut ca exista un link invizibil care leaga asa de bine cele doua fenomene si produsul finit il doream in noi.

Ne-am inselat pentru ca increderea noastra omeneasca s-a concentrat tot asupra omului chestiune de care suntem avertizati in Biblie si de care ne dezicem zilnic rataciti in amalgamul de stimuli.

Acum – dupa 7 ani in “Tibet” – ul din care nu fac parte modelele mele din copilarie – cei ale caror carti le-am citit, ale caror predici le-am ascultat, a caror dizidenta mi-a dat incredere in democratie – citesc nedumerit scrisori deschise, apeluri care imi incurca si mai tare intelegerea despre Biserica.

Magii de la Rasarit, in care am crezut neconditionat, au incurcat elementele originale ale fiintarii lor pe pamant. Cunoasterea si Credinta. Credinta se intemeiaza pe cunoasterea ca Dumnezeu ne iubeste dezinteresat. Sub influenta acestei cunoasteri se deduc aproape matematic celelalte sub-cunostinte acumulate in decursul vietii sociale. Aceasta cunoastere ontologica, acest dor de dumnezeire si reprezentarea lui intr-o viata de crestin constituie varful unei piramide imaginare unde am vrea sa ajungem toti. As putea fi acuzat de ipocrizie odata cu omiterea definitiei Bisericii ca si comunitate. Si intr-o comunitate exista disensiuni, opinii diferite, nepotriviri de concepte. Este adevarat. Uitam insa ca Biserica nu reprezinta doar o celula sociala ci retine genetic ADN-ul lui Dumnezeu.

Or, acest aspect consider ca este dispretuit in totalitate atunci cand apar cazuri ca cele despre care s-a discutat atat in lumea virtuala. Incercam sa aducem lumea cu fata catre Hristos si Biserica Sa, incercam sa schimbam mapamondul cu Legea Dragostei, unica filosofie viabila intr-o multime unde razboaiele, scancetul copiilor bolnavi de SIDA si foametea au devenit doar titluri de ziare. Dar cum? Sloganul “Priveste la Isus nu la oameni” isi are lipsurile sale intr-o incercare concreta de evanghelizare. Nu putem predica un Isus iubitor cand noi suntem inarmati pana in dinti in dispute triviale.

Se reuseste doar o transformare a crestinismului intr-o platitudine cu care oamenii obisnuiti sunt familiarizati de la serviciu, mass-media, politica. Acuz deci ceea ce se intampla pentru ca fratii simpli din Biserici, utilizatorii de internet “beneficiaza” obligat de o adaptare senzoriala provocata de aceste lupte inutile. Astfel, ne creste si ne scade sensibilitatea la lucrurile inconjuratoare in functie de dumneavoastra, subiectii unei lumi in care noi credem.

Multimile isi urmeaza liderii, incearca o identificare cu ei, au emotii reale, isi modifica propriile vieti, plang in caz de esec. E oare putin? Credinta plebei, a noastra este sustinuta gnoseologic de catre dumneavoastra, liderii.

S-a mai omis ceva inainte de a se publica dezvinovatiri, apeluri si scrisori deschise. Generarea de grupuri in grup. Cu alte cuvinte, o rupere a unitatii normale intr-o Biserica si provocarea unor partide atat de similare cu cele din Corint si amintite de Pavel. Aspect legat de cei care deja frecventeaza o Biserica. Dar pentru cei care sunt “pe cale” de a o face? Incotro merg cei care inca nu si-au format o linie de mers, care sunt intr-un stagiu pregatitor, care banguie dupa Adevar?

In urma acestor dispute nu s-a demonstrat decat o atentie selectiva a dumneavoastra si o ignorare fibrilanta a celorlalte elemente care se constituie in ceea ce istoria numeste Biserica. Euristica la care ati apelat duce la o solutie pur egoista. Element incompatibil cu dragostea agape. Zeci de mii de credinciosi din toata lumea au avut probleme in desfasurarea normala a proceselor lor afective. Debusolarea si-a facut locul si simplul concept al credintei le-a fost afectat de complicatul fenomen al cunoasterii trunchiate la care ati participat benevol. Merita asta enoriasii?

Unde este identificarea emotionala si cognitiva a liderului intr-un moment dificil al lumii neoprotestante din Romania? Empatia dumneavoastra care a salvat atatea vieti prin mesaje coerente, prin dragoste neintalnita in viata din afara, a disparut subit?

La ce foloseste unui student de Teologie un curs de Etica plagiat sau nu, tradus sau nu din limba originala daca nu are o intelegere sistematica a curatiei in dragoste? La ce a ajutat faptul ca eu am avut 10 la Noul Testament in studentie cand doar peste cativa ani am clacat in principiul elementar al aceste carti superbe, dragostea?

Fenomenologia credintei se poate explica doar intr-o fraza: “Tata in mainile Tale imi incredintez sufletul”. Si atat. Deraierea catre o anumita aviditate in a cunoaste cu orice pret duce la crime spirituale si nu imi doresc o reeditare a Numelui Trandafirului a lui Umberte Eco. Adulterul produs de mine fata de Dumnezeu nu reprezinta nimic pentru dumneavoastra? Miile de cazuti ce privesc cu nostalgie trecutul cu Dumnezeu si incercarile lor disperate de a se intoarce in sanul unei comunitati etice, spirituale nu va provoaca fiori?

Umilitor pentru noi, poporul, este ca nu suntem antrenati intr-o judecata a unor lucruri simple in care sa intelegem binele si raul ca taranii din romanele lui Tolstoi. Avem de a face cu crize interne complicate, cu lupte pentru suprematie si tesaturi abstracte, de neinteles pentru niste oameni care doar il cauta pe Isus…

O ultima atingere de Maestru a lui Isus a fost aceea ca nu a vrut sa supravietuiasca Bisericii Primare. A lasat-o in mana omului. Ne-a mai oferit un prerogativ divin de a fi arhitectii unei idei de viata atat de simple: dragostea. Dumneavoastra sunteti cei care carmuiti opinia in Biserica. Preotia universala o intelegem tocmai prin exercitiul preotiei la care sunteti chemati.

Toate aceste cuvinte sunt scrise de mine. Unul care a cunoscut pe Isus, v-a cunoscut pe dumneavoastra si care a frizat cu pacatul. Ipocrizia mea ar sta in a va acuza in determinarea starii mele de pacat. Nu am sa o fac caci as mai friza o data dar de aceasta data cu penibilul.

Or, daca sunteti unsi de catre Dumnezeu pentru a izpravnici cele bune sa fiti convinsi ca veti fi trasi la raspundere si pentru intamplarile “incorecte” petrecute in dioceza pe care o pastoriti. Un principiu de baza al psihologiei spune ca atitudinea influenteaza comportamentul. Comportamentul deviant al unora care au generat mesaje batjocoritoare si cu carácter refulant pe net sunt oare influentate de o anumita atitudine? Daca da, a cui atitudine?

Un aspect dovedit statistic ar fi acela ca majoritatea celor care frecventeaza Bisericile si care au insuccese in viata sociala, nu au roluri in societatea civila isi refuleaza cu orice pret in interiorul Casei lui Dumnezeu sarcasmul, cinismul, ura fata de semeni si dragostea fata de litigiu. Ei nu sunt crestini adevarati insa se intalnesc in acelasi loc.

Nu cred ca sunteti multumiti de fenomenul numit conformism al credinciosilor baptisti din Romania. Nu sub presiunea grupului se formeaza vieti de sfinti ci prin relationarea corecta fata de Cel care a creat Grupul.

Sunt trist dragii mei Magi de la Rasarit. Sunt trist pentru ca nu am puterea spirituala sa va invat si incerc doar ca o furnica sa las in musuroiul de nisip fin cateva urme ca semn ca exist. Sunt amarat pentru ca nu pot fizic sa stau langa voi sa ne plangem pacatele. Biserica este formata din oameni simpli care nu vad nimic cenusiu. Perceptii subliminale au decat cei instruiti si doar ei inteleg ce vreti sa transmiteti cu adevarat. Oamenii au nevoie de un mesaj simplu si de un comportament deloc complicat.

In loc de concluzie. Numele voastre sunt cunoscute. Ale noastre nu. V-ati batut cu comunistii, ati luptat pentru libertatea credintei, ati predicat Evanghelia, ati scris carti care au schimbat vieti si vorbiti de la amvoane parca cu ingerii tinuti de mana timp in care noi ne-am marginit in a fi hraniti de talantul vostru daruit de Dumnezeu si sa luam ca litera de lege ceea ce ati promulgat cu seninatate.

Va intreb acum: Pe noi ne iubiti?

Dan Spaniard

March 9, 2007 - Posted by | Psihologia Religiei, Uncategorized

1 Comment »

  1. Salut,

    Nu am gasit un mail unde sa va contactez asa ca am scris aici.
    Sunt de la blogul “Alege Viata!”: http://www.vladpage.blogspot.com
    Imi place mult blogul vostru si ma intrebam daca ati vrea sa facem un partenariat, adaugand un link spre blogul meu, precum voi face si eu.
    Astept o confirmare prin e-mail.

    Sarbatori binecuvantate!

    Comment by Vlad | December 29, 2007 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: